Am vorbit miercuri, 1 martie, în emisiunea „60 de minute” la Metropola TV, despre cum ministrul de Interne în funcție a ratat anul trecut șansa de a asigura României o poziție solidă în negocierile pentru accesul în Zona Schengen. Mai exact, pe 24 martie 2022 am depus legea referitoare la protecția refugiatelor și a copiilor lor pe teritoriul României, prin interdicția de a găzdui și/sau transporta aceste persoane de către cei condamnați pentru trafic, abuz sexual și alte infracțiuni similare. Legea prevedea de asemenea o serie de obligații pentru autorități pentru operaționalizarea acestor interdicții. Ministrul de Interne s-a opus, legea nu a trecut, iar acest lucru a avut printre efecte o nouă respingere a României în ceea ce privește aderarea la Schengen.
În luna martie 2022, în contextul fluxului major de migranţi dinspre Ucraina, am depus la Parlament proiectul de lege pentru modificarea cadrului legislativ în vigoare astfel încât persoanele strămutate şi refugiaţii să fie mai bine protejaţi în faţa riscului de a deveni victime ale traficului de persoane pe teritoriul României.
Persoanele strămutate ajunse în acele zile în România erau expuse la multiple riscuri., inclusiv riscul de a ajunge victime ale traficului de persoane.
În 2023, România rămâne una dintre principalele surse de trafic de persoane din Europa, atât în scopul exploatării sexuale, cât și în scopul obligării la muncă forțată.
În pandemie, incidența traficului de persoane a crescut la nivel intern, iar carantina impusă de autorități a cauzat ca un procent de 54% din victime să fie exploatate în interiorul granițelor noastre. Odată cu războiul din Ucraina, o nouă categorie de persoane a intrat în vizorul abuzatorilor. Iar România are datoria morală de a asigura siguranța și protecția tuturor cetățenilor, inclusiv a celor care caută refugiu pe teritoriul țării noastre, fugind de război. Circa 30.000 dintre refugiați, de altfel, sunt copii.
Pentru a evita ca aceștia să devină ținte sigure pentru rețelele naționale de trafic de persoane s-a născut această inițiativă legislativă, asumată de aproape toate partidele parlamentare. Proiectul nostru preîntâmpina posibile abuzuri prin stabilirea unei interdicții simple: cei care au comis infracțiuni de natură sexuală sau împotriva vieții sau libertății unei persoane au interdicția de a transporta sau a caza persoane refugiate din zone de conflict.
Ministrul Bode s-a opus, argumentând că ar exista o prevedere într-o lege care ar acoperi astfel de situații. Faptul că o astfel de prevedere nu acoperă situațiile vizate a dus în final la o nouă amânare a intrării României în Spațiul Schengen.
Când femeile sunt comercializate, la propriu, când statul român nu face suficient pentru a elimina posibilitatea ca niște nemernici să le transforme în marfă și să le traficheze, nu este doar problema unor persoane, este problema întregii societăți.
Iar nerezolvarea cronică a problemelor legate de traficul de persoane este unul dintre motivele eșecului privind intrarea României în Schengen.
Spuneam așa acum aproape un an:
„Închipuiţi-vă că sunteţi o persoană fugită dintr-o zonă de război, o tânără femeie refugiată care nu ştie nici româna, nici engleza. La vamă, o persoană prezentabilă se oferă să vă transporte şi să vă cazeze. Să vă facă un bine. Poate că 99% dintre aceste persoane care oferă cazare sau transport sunt oameni buni, care vor să ajute. Dar mai pot fi şi persoane care vor să abuzeze de suferinţa şi vulnerabilitatea refugiaţilor. Proiectul nostru vrea să preîntâmpine astfel de situaţii prin stabilirea unei interdicţii simple: cei care au comis infracţiuni de natură sexuală sau împotriva vieţii sau libertăţii unei persoane au interdicţia de a transporta sau a caza persoane refugiate din zone de conflict”.
Proiectul de lege avea ca scop prevenirea şi limitarea riscului incidenţei cazurilor de exploatare, de trafic de persoane, luare în sclavie sau de exercitare de violenţă fizică sau psihică grave asupra refugiaţilor care ajung în România, indiferent dacă s-au constituit sau nu ca solicitanţi de azil.
Astfel, actul normativ prevedea instituirea interdicţiei de a transporta sau caza persoane refugiate, conform Legii 122/2006 privind azilul, pentru persoanele condamnate, în baza prevederilor Codului penal şi ale legislaţiei speciale în materie, pentru infracţiuni contra vieţii, infracţiuni contra libertăţii şi integrităţii sexuale a persoanei şi/sau infracţiunea de sclavie, precum şi pentru persoanele înscrise în Registrul naţional automatizat cu privire la persoanele care au comis infracţiuni sexuale, de exploatare a unor persoane sau asupra minorilor.
De asemenea, potrivit proiectului de lege, Ministerul Afacerilor Interne ar fi avut obligaţia de a pune la dispoziţia refugiaţilor o platformă digitală care să le permită acestora să furnizeze către autorităţile române informaţii despre locul în care se află şi despre mijloacele de transport folosite. Aceeaşi platformă ar fi oferit refugiaţilor sau ONG-urilor care oferă sprijin posibilitatea de a verifica dacă unei persoane fizice care oferea transport și/sau cazare îi este permis de lege să realizeze aceste activităţi.
Totodată, MAI, prin Poliţia de Frontieră, Inspectoratul General pentru pentru Imigrări şi organele de poliţie competente teritorial, ar fi avut obligaţia de a informa fiecare persoană refugiată, la punctele de intrare în ţară, precum şi să comunice prin mijloace de informare în masă şi pe website-urile proprii, cu privire la:
– riscurile asociate acceptării de transport şi/sau cazare de la persoane fizice necunoscute;
– posibilitatea de a folosi platforma digitală pentru a furniza autorităţilor române informaţii despre locul în care se află şi despre mijloacele de transport utilizate;
– posibilitatea de a verifica dacă unei persoane fizice care oferă transport şi/sau cazare îi este permis de lege să efectueze aceste activităţi.
Actul normativ mai prevedea ca Direcţiile Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului să poată realiza anchete sociale, din oficiu sau la cererea refugiaţilor, precum şi vizite intempestive, la locurile de găzduire declarate.
În ceea ce priveşte pedepsele pentru persoanele care oferă servicii de transport şi/sau găzduire pentru refugiaţi, deşi nu aveau acest drept conform actului normativ în discuţie, acestea ar fi fost amendă sau închisoare de la trei luni la doi ani.
Măsurile prevăzute de acest act normativ, luate în contextul crizei umanitare din Ucraina care a adus pe teritoriul României sute de mii de refugiaţi, în principal femei şi copii, ar putea fi aplicate în cazul oricărei persoane vulnerabile care intră pe teritoriul României, indiferent dacă motivul migrării are legătura cu războiul din Ucraina sau nu.
English