10 august 2018 a fost ziua unor alegeri, poate mai mult decât zilele electorale normale.
10 august 2018 a arătat ce vrea populația României. Numărul covârșitor de mare de români care au participat atunci la protest în Piața Victoriei, precum și rudele și apropiații lor care au aflat de modul în care PSD-ul a reprimat prin jandarmerie o mișcare pașnică, au schimbat viziunea multora despre politică.
Din păcate, clasa politică a făcut prea puțin pentru a se alinia acestei viziuni. Din păcate, domnul președinte Iohannis și PNL-ul, cei care au fost principalii beneficiari ai mișcărilor anti-PSD, sunt acum aliați ai PSD-ului. Și nu fac nimic pentru ca cei vinovați de represiunea din 10 august să fie pedepsiți.
Au trecut patru ani.
Dacă ar fi să privim în termeni de cicluri electorale, zilele acestea ar trebui să avem iar „alegeri”. Să ne uităm în sufletul nostru și să înțelegem ce vrem. Să ne regăsim pe noi înșine și să îi regăsim pe ceilalți.
Pentru că da, timpul a trecut fără cele mai bune rezultate.
Pe de altă parte, nu avem încotro. Avem o singură direcție: aceea de a schimba această țară. Noi, cei care am intrat în politică și cei din societatea civilă.
Nu trebuie să ne fie rușine că am avut acele idealuri. Dimpotrivă, atunci am fost versiunea noastră cea mai bună, și tocmai de aceea trebuie să găsim din nou acea lumină interioară. Asumându-ne greșelile, recunoscând că mai avem mulți pași de făcut înainte pentru a ne dovedi nu doar buna-credință, ci și eficiența și abilitatea de a produce schimbare reală.
English