Stimați colegi, aceasta este Mahsa Amini.
Avea 22 de ani.
A murit în celulele Gardienilor Moralității din Iran. A intrat în comă la câteva zile după ce a fost reținută pentru că îi ieșeau niște șuvițe de păr de sub hijab.
Este zguduitor. Este zguduitor că o astfel de crimă este săvârșită în numele moralității.
Unde este moralitatea ca o femeie să fie ucisă pentru că îi ieșeau câteva șuvițe de sub acoperământ? Poate exista o astfel de moralitate?
Putem să ne închipuim că un Creator Suprem ar putea impune așa ceva?
Nu, acea moarte este doar vina exclusivă a unui regim totalitar care folosește religia pentru a justifica oprimarea brutală a femeilor.
Islamul nu a fost întotdeauna așa. Există și acum Islam care nu e așa.
Oprimarea femeilor în numele religiei sau a unor ideologii politice este abjectă. Și nu e caz izolat și nu apare din senin.
Vorbim despre un gradient al oprimării, care începe cu „fetele trebuie să fie cuminți, băieții curajoși”, trece prin „meseria X nu e de fete”, ajunge la „o femeie fără copii e lucru straniu”.
Oprimarea nu este doar despre stat și religie folosită abuziv, oprimarea este și despre atitudinile de zi cu zi care setează stereotipuri, care definesc roluri și care limitează viitorul fetelor noastre.
Tocmai de aceea, pentru că noi, reprezentanții unor societăți democratice, nu facem suficient pentru condiția femeii, undeva în lumea asta, în multe locuri, femeile:
– Nu pot ieși din casă fără un însoțitor bărbat.
– Nu pot ieși din casă fără o eșarfă care să le acopere părul.
– Nu pot ieși din casă fără veșminte care să le acopere chipul.
– Nu au voie să conducă mașini.
– Nu au voie să meargă la școală.
– Nu au voie să participe în viața politică a țărilor lor.
– Nu pot solicita pașapoarte fără permisiunea soțului lor.
– Nu pot călători în străinătate fără permisiunea soțului lor.
– Nu se pot căsători fără permisiunea tatălui lor.
– Nu pot deschide un cont bancar fără permisiunea soțului lor.
– Nu pot începe anumite afaceri fără permisiunea soțului lor.
– Nu pot obține o intervenție chirurgicală fără permisiunea soțului lor.
– Nu pot părăsi închisoarea fără permisiunea soțului lor.
– Nu pot divorța fără permisiunea soțului lor.
– Pot fi închise pentru că poartă îmbrăcăminte necorespunzătoare.
– Pot primi corecții fizice de la bărbații din familia lor.
– Pot fi ucise pentru adulter, fără proces sau dovezi.
– Pot fi supuse procedurii de multilare genitală.
Imaginați-vă cum ar fi să fiți femeie în acele locuri.
Și apoi răspundeți singuri la întrebările: DE CE ar trebui să ne pese ce i s-a întâmplat tinerei Mahsa Amini în Iran și DE CE ar trebui să milităm pentru îmbunătățirea situației femeilor în general.
Drum lin, Mahsa Amini.
Iar pentru noi toți, o invitație:
Sâmbătă, 1 octombrie, societatea civilă organizează începând cu ora 17:00 un marș comemorativ în memoria Mahsei și pentru a manifesta solidaritate cu femeile din societățile opresive.
Vă invit să veniți acolo pentru a arăta că noi, reprezentanții poporului român, susținem libertatea și drepturile femeilor de pretutindeni.
Vă mulțumesc.
English