Centrul FILIA a organizat astăzi la Institutul Francez o conferință pe tema hărțuirii sexuale și discriminării de gen în spațiul universitar, în cadrul căreia s-a prezentat și un raport pe acest subiect, urmat de o dezbatere. Au participat la eveniment și colegele mele consiliere Andreea Leonte și Anca Chira, dat fiind interesul nostru pentru drepturile omului și condiția femeii în România.
Este un subiect pe care îl consider extrem de important și care are nevoie de multă muncă de conștientizare și de dezbateri atât cu decidenți, cât și cu reprezentanți din mediul academic, organizații studențești, respectiv studenți.
Îi felicit pe cei de la Centrul FILIA pentru proiect și vă îndemn să citiți raportul privind Hărțuirea sexuală și discriminarea de gen în spațiul universitar aici.
În ceea ce privește raportarea cazurilor, 52 de universități publice au înregistrat 44 de sesizări în 5 ani, dintre care doar 15 privind hărțuirea sexuală, 22 privind discriminarea și 7 care nu sunt clar încadrate la discriminare sau hărțuire. Cazurile de hărțuire sesizate au avut în proporție de 93% autori bărbați.”
Înseamnă oare asta că nu există, așadar, hărțuire sexuală în universități?
Dacă ne uităm la cifrele unui studiu exploratoriu din 2015, tot al centrului Filia, dar dintr-un chestionar online anonim realizat în peste 42 de universități din țară (668 de răspunsuri, din care 551 furnizate de femei), a rezultat faptul că:
• 1 din 2 femei confirmă existența hărțuirii sexuale în universități;
• 1 din 2 respondenți considera că pentru combaterea hărțuirii sexuale e nevoie de reglementare în codurile de etică, inclusiv prin includerea sancțiunilor.
Recent, am adresat o întrebare parlamentară Ministerului Afacerilor Interne, în care am solicitat numărul de infracțiuni pentru care s-au dispus condamnări pe Noul Cod Penal, defalcate pe fiecare an în parte, pentru care se dispune înscrierea în Registrul național automatizat cu privire la persoanele care au comis infracțiuni sexuale, de exploatare a unor persoane sau asupra minorilor.
În răspunsul primit, mi s-a comunicat că din 2014 până în prezent, din circa 10 000 de condamnări pentru infracțiuni de natură sexuală, 4000 au fost pentru violuri, 3000 pentru infracțiuni contra minorilor și doar 19 au fost pentru infracțiunea de hărțuire sexuală.
Voi care credeți că sunt motivele pentru care această discrepanță dintre datele statistice vs. realitatea din societatea românească arată așa? Aș aprecia mult răspunsurile voastre pe temă.
Participanții au discutat despre faptul că este mare nevoie:
• de reglementări mai clare ale cadrului legal și că legea lasă adesea loc de interpretări;
• de campanii de informare și conștientizare;
• de formarea celor care vor trebui să pună în aplicare planurile de egalitate
• de sinergie mai bună între organismele care lucrează, dar care trebuie structurate pentru a deveni mai eficiente.
Totodată, a fost menționat cazul unei tinere studente care a depus o sesizare de hărțuire sexuală din partea unui profesor, dar SMS-urile trimise de profesor, depuse de ea ca probă, nu au fost luate în considerare, iar comisia a concluzionat că, în lipsa altor dovezi mai concludente sau a camerelor de înregistrare din sală, nu se poate dovedi că este un caz clar de hărțuire.
S-a vorbit și despre cazul unei tinere din Neamț, care a avut curajul de a raporta un caz de hărțuire sexuală, dar care nu a avut câștig de cauză.
Cum arată viața acestor tinere, după o astfel de traumă și un astfel de tratament inclusiv din partea societății? Ar fi esențial să se ia în calcul și acordarea de sprijin psihologic specializat, mai ales că deseori victima este cea discriminată, nu agresorul.
Hărțuirea sexuală și discriminarea rămân o temă arzătoare în societatea românească și o problemă extrem de importantă care pare însă să aibă, statistic, dacă ne uităm la numărul de sesizări și de sancționare, o manifestare aproape invizibilă. Dar invizibil nu înseamnă că este un fenomen inexistent.
Centrul Filia va continua acest proiect printr-o abordare multiplă: analiza efectivă a cazurilor, identificare activă de bune practici, implementarea primului cod de etică din România care prevede proceduri și sancțiuni clare pentru hărțuirea sexuală, campanii de conștientizare în rândul elevilor din 12 licee și a studentelor și studenților din universități din întreaga țară. Merită sprijiniți.
English