China este casa a 1,4 miliarde de locuitori. Circa 25 de milioane trăiesc în Xinjiang, jumătate aparținând minorităților etnice. Dintre aceștia, mai mult de 1 milion au fost închiși în centre de detenție sau de reeducare, supuși la muncă forțată sau constrânși să accepte condiții restrictive de locuire și de trai. Am asistat la protestul lor în fața Casei Albe pentru că ei nu pot protesta în Piața Tiananmen și nici în vreun alt loc din China.
“Without human rights we are not free. Freedom is not free. We fight for freedom.”
Acesta este un citat de la întâlnirea de aseară, de la deschiderea lucrărilor IPAC, care mi-a rămas în minte. Și chiar cred că așa este: fără drepturile omului nu putem vorbi despre libertate.
Relațiile Uniunii Europene cu China au fost mereu umbrite de tensiuni legate de situația drepturilor omului în China, mai ales în ultimii ani, odată cu informațiile privind abuzurile împotriva minorităților din Xinjiang, în special cea uigură.
Mai exact, guvernul chinez e acuzat că a ordonat, sub pretextul combaterii extremismului religios în Xinjiang, reținerea unui număr mare de etnici uiguri și alte minorități musulmane încă din 2017, supunându-i la muncă forțată și la alte rele tratamente.
China a respins constant aceste acuzații, însă ultimul raport al ONU publicat luna trecută arată altceva.
Un număr foarte mare de cetățeni chinezi aparținând minorității etnice uigure și altor comunități predominant musulmane din Xinjiang au fost închiși în centre de reeducare, supuși la proceduri intensive de supraveghere și investigare sau chiar închiși după gratii.
Raportul arată că definiția dată de guvernul chinez comportamentul extremist e una foarte laxă. De exemplu, următoarele acțiuni sunt considerate „expresii primare ale extremismului” și, prin urmare, sunt interzise: „interferența cu activitățile culturale și recreative normale, respingerea sau refuzul bunurilor și serviciilor publice, cum ar fi radioul și televiziunea”, „răspândirea fanatismului religios prin bărbi neregulate sau alegerea numelui” și „interferența deliberată cu sau subminarea punerii în aplicare a politicilor de planificare familială” (pag. 7 din raport).
Alte comportamente interzise pentru că sunt considerate un semn de „extremism”: „împotrivirea față de politicile și reglementările în vigoare”; „utilizarea mesajelor text de pe telefonul mobil și a WeChat și a altor programe de chat social pentru a face schimb de experiență de învățare, a citi materiale ilegale de propagandă religioasă”; „purtarea de cărți politice și religioase ilegale și de produse audiovizuale sau verificarea acestora la domiciliu”; „utilizarea receptoarelor de satelit, a internetului, a radioului și a altor echipamente pentru a asculta, a viziona și a răspândi ilegal programe religioase de radio și televiziune din străinătate”, „împotrivirea față de propaganda guvernamentală” și „refuzul de a viziona filme și rețele TV normale” (pag. 8 din raport).
Niciunul din aceste comportamente nu implică violență și nici nu e legat de acțiuni violente, ci reprezintă esențialmente manifestarea liberă a dreptului la propria identitate, viață privată și religie.
Aceste concepte vagi au lăsat funcționarilor chinezi o libertate mare de interpretare și de aplicare a legii, ducând la abuzuri și încălcări sistematice ale drepturilor omului.
Vă invit să parcurgeți integral raportul ONU, dar și poziția oficială a mai multor parlamente din Europa și din lume, inclusiv Parlamentul European – linkuri mai jos.
Chiar dacă aceste lucruri se întâmplă la mii de kilometri distanță, prin simplul fapt că am luat la cunoștință de ele, nu le putem ignora sau fi părtași la ele. Este inadmisibil ca unui număr de peste un milion de persoane să le fie încălcate drepturile și libertățile fundamentale.
În afară de faptul că sunt închiși în centrele de reeducare și în închisori, zeci sau sute de mii de uiguri au fost introduși într-un sistem de muncă forțată.
Parlamentul European a condamnat folosirea muncii forțate a minorităților din provincia Xinjiang și a solicitat interzicerea importului de produse obținute prin muncă forțată.
Am de gând să fac același lucru și în Parlamentul României.
Resurse:
Raportul ONU publicat luna trecută
Mai multe parlamente din Europa și din lume, inclusiv Parlamentul European, au catalogat tratamentul aplicat uigurilor drept genocid sau abuzuri flagrante contra drepturilor omului:
Parlamentele din Danemarca, Finlanda, Norvegia, Suedia, împreună cu Estonia, Letonia și Lituania
Un răspuns